Elemente de rit acvatic în evoluția unei formule de origine creștină

În spaţiul român tradiţional, ritualurile calendaristice sunt bazate constant pe două sisteme de credinţe: cea creştină şi cea păgână. Prezentăm în această lucrare o practică rituală puternică văzută ca Epifanie, şi analizăm atât elementele care justifică teologic obiceiul ca aparţinând vieţii comunităţii creştine, precum şi acele trăsături care au apărut şi s-au dezvoltat în societatea tradiţională. Analiza noastră este bazată pe numele procesiunii, făcută de preot în casele sătenilor, pentru a proclama sărbătoarea creştină a Botezului lui Iisus, şi anume, Chiraleisa. Formula liturgică grecească Kyrie eleison a generat în limba română termenul Chiraleisa, care a apărut întâi în lumea rurală românească din nord. În aceste regiuni, celebrarea Chiraleisei este sinonimă cu pelerinajul preotului care duce crucea sau cu Iordanul, ceea ce pare a fi un fel de a colinda colinde creştine care sunt duplicate ale colindelor laice. În cele mai vechi variante atestate de literatura etnografică românească, acest proces este indicat a fi avut şi rolul de alungare a demonilor de către preot, care era anunţat de copii strigând Chiraleisa, prin sunetul clopoţeilor şi prin mişcările de înconjurare a spaţiului domestic. Indicându-se o legătură cu ritualurile acvatice antice, se investighează sensurile termenului liturgic, ca procesiune prin care se invocă ploaia, ca nume a unui demon de apă.Analiza noastră este susţinută de exemple din alte limbi europene, în care formula liturgică greacă a fost preluată şi adaptată în context ritual folcloric.