Pomenirile – aducere – aminte de cei răposați. Privire specială asupra Olteniei

Pomenirile – aducere – aminte de cei răposaţi2. Privire specială asupra Olteniei Rezumat Potrivit tradiţiei creştine, o dată cu moartea trupului, viaţa omului nu se termină, ci sufletul este cel care îşi continuă existenţa şi în „lumea de dincolo”. Pentru creştini-ortodocşi, „lumea de dincolo” este o realitate, precum realitate este şi Învierea Domnului. Prin moarte trebuie să înţelegem sfârşitul vieţii pământeşti, dar şi începutul vieţii veşnice, ea marcând limita ultimă, până când omul îşi poate pregăti mântuirea. Moartea este privită ca o călătorie spre o altă lume, a cărei reuşită depinde de îndeplinirea anumitor rituri funerare, care sunt în măsură să asigure plecarea, în deplină siguranţă, din această lume. Rugăciunea şi milostenia pentru cei adormiţi sunt căile pentru a-i ajuta sau pentru a le înlesni acestora starea păcătoasă. Actul de milostenie trebuie realizat oricând şi adresat oricui. Având ca punct de plecare soroacele pe care Biserica Ortodoxă le-a stabilit pentru cei adormiţi, şi continuând cu pomenirea lor în zilele de pomenire generală, precum şi pomenirea la fiecare Sfântă Liturghie, putem fi siguri că săvârşim cel mai util şi firesc lucru pentru sufletele celor răposaţi.

Recenzii

Nu există încă recenzii.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Pomenirile – aducere – aminte de cei răposați. Privire specială asupra Olteniei”

Pin It on Pinterest

Distribuie acest articol

Promovează cultura! Distribuie acest articol!