Repere de etnologie a urbanului

Rezumat

În cadrul mai larg al antropologiei culturale resuscitarea interesului pen- tru cotidian a provocat o serie de dezbateri (şi chiar controverse) extrem de interesante. O consecinţă directă a disputelor pe această temă a fost faptul că s-a conturat din ce în ce mai clar dorinţa cercetătorilor de a aduce în prim plan şi de a pune sub lumina reflectoarelor tot ceea ce a fost lăsat deoparte, neglijat sau considerat fără importanţă de către ştiinţa oficială. Această schimbare de paradigmă sugerează în acelaşi timp dezinteresul manifest faţă de naţionalul omogen, peren şi reprezentativ care a fost foarte mult timp domeniul de analiză, aproape exclusiv, al etnologiei naţionale. Poziţionarea în timpul cotidianului se opune în mod expres privirii fixate (aproape întotdeauna) pe timpul sărbătorii, caracteristică esenţială a etnologiei naţionale. Din această perspectivă, o etnologie a urbanului care, în mod progra- matic, are în centrul atenţiei cotidianul se înscrie pe trendul general al “de- construcţiei naţionale” tocmai prin această orientare sistematică a privirii cercetătorilor într-o direcţie total opusă. În România, această “înregimentare” în slujba deconstructivismului antropologic nu permite doar alte perspective epistemologice şi metodolog- ice, ci aduce în câmpul analizei teme şi subiecte noi, neobservate sau pur şi simplu privite cu dispreţ şi expediate în derizoriu. În lucrarea de faţă încercăm o foarte succintă prezentare a câtorva repere importante care trebuie luate în dezbatere de către cei interesaţi de dome- niul etnologiei urbanului.